Comuna Prigoria este o localitate cu o populaţie de 3455 locuitori, cu o suprafaţă de 6690,54 ha și cu o densitate a populaţiei de 53,29 locuitori/km². Comuna se învecinează la nord–vest cu comuna Bumbeşti Pitic, la est cu comuna Alimpeşti şi Roşia de Amaradia, la sud cu comuna Albeni şi Bustuchin și la vest cu comuna Bengeşti Ciocadia.

             Şcoala Generală Prigoria se află situată în satul de centru Prigoria, așezat la 39 de km de reşedinţa judeţului.

 Învăţământul în Prigoria este datat într-un document din 15 septembrie 1841, document din care aflăm şi numele învăţătorului din această perioadă, Radu Matei Paloş, iar prin alt document datat 29 martie 1842 aflăm că „pentru postul de învăţător la Prigoria era propus acelaşi Radu Matei Paloş”.  Tot de aici aflăm şi date despre starea şcolii care era „o sală de clasă din zidărie, neterminată, fără bănci, fără masă (catedră), doar cu o tablă, fără lemne pentru iarnă, fără materiale didactice şi curte împrejmuitoare”, aceasta fiind prima atestare a şcolii din satul Prigoria. Plata dascălului se făcea de enoriaşii satului în porumb, pentru învăţătura ce le era dată celor 16 şcolari.

Începând cu anul 1848 s-a întrerupt orice activitate şcolară până în anul 1855, dar pentru copiii care doreau să înveţe au funcţionat şcolile mănăstireşti unde aveau acces şi copiii din mediul rural. Cursurile se desfăşurau în perioada iarnă – primăvară, adică de la 1 noiembrie la 1 martie, în restul timpului copii erau lăsaţi să ajute la lucrarea pământului.

 După Legea Instrucţiunii Publice din 25 noiembrie 1864, ce a reprezentat un pas înainte în dezvoltarea învăţământului în general, proclamând gratuitatea, obligativitatea şi continuitatea, aflăm că numărul elevilor ce frecventează şcoala în Prigoria a crescut la 30 şi va creşte în continuare ajungând în anul 1892 când avem date despre existenţa unei şcoli mixte la Prigoria frecventată de 41 de elevi din totalul de 49 înscrişi. Şcoala din Prigoria a funcţionat în toată această perioadă până în anul 1912, când avem date că se desfiinţează şi copiii merg la şcolile din Zorleşti şi Negoeşti.

În timpul Primului Război Mondial şcolile din Prigoria nu au funcţionat reluându-și activitatea abia în anul şcolar 1919 - 1920. Acum durata învăţământului este de 5 clase până în anul şcolar 1926 – 1927, când se înfiinţează clasa a VI-a. În anul 1934 şcoala funcţiona într-un han al boierului Constantin Pociovălişteanu şi a durat până în anul 1942, când s-a dat în folosinţă un local de şcoală corespunzător.

            În Prigoria se construiesc în anul 1957, 2 săli de clasă şi o cancelarie, iar din anul şcolar 1974-1975 la Prigoria s-a generalizat învăţământul de 10 ani, generalizare ce a durat până în anul 1991.

             Actualmente şcolile din Prigoria trec printr-un amplu proces de modernizare generat de tendinţele actuale din învăţământul preuniversitar.